Cancerul este a doua cauză de deces în România după bolile cardiovasculare, reprezentând 19% din totalul deceselor. În 2019, 50.324 de persoane au murit de cancer în România. Rata mortalității prin cancer standardizată în funcție de vârstă a fost cu 7% mai mare decât media Uniunii Europene în 2019 și a înregistrat un progres foarte modest din 2011 comparativ cu media europeană.
În 2022 numărul de persoane care au murit de cancer în România a fost 56.216, dintre care 32.830 sunt bărbați și 23.386 sunt femei, ceea ce arată o creștere de peste 11% în 3 ani.
Principalele cauze de deces prin cancer în România sunt cancerul pulmonar, colorectal, de prostată la bărbaților și cancer de col uterin la femei.
Principalii factori de risc care contribuie la dezvoltarea cancerului sunt factori comportamentali și includ fumatul, consumul de alcool, supraponderea, obezitatea și factori de mediu.
Procentul de persoane supraponderale și obeze a crescut de la 54% în 2014 la 59% în 2019 și sunt mai răspândite printre bărbați, oameni cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 ani și cei cu venituri mici. De asemenea, în 2018 1 din 5 tineri sufereau de suprapondere sau obezitate.
În total 3.300 de cancere pe an au fost atribuite supraponderii și obezității, iar două treimi dintre acestea la femei.
Alimentația nesănătoasă și nivelul scăzut de activitate fizică sunt principalii factori care contribuie la apariția supraponderii și obezității.
În 2022 76% dintre bărbați (38% supraponderalitate, 38% obezitate) și 58% dintre femeile (26% supraponderalitate și 32% obezitate) din România sufereau de suprapondere sau obezitate.
Alimentația poate conțină, atât inhibitori cât și promotori ai carcinogenezei. Inhibitorii alimentari carcinogeni, includ antioxidanții (vitamina C, vitamina A și carotenoizii, vitamina E, seleniu, zinc) și fitochimicalele.
Fitochimicale din fructe și legume
| Culoare | Fitochimicale | Legume și fructe |
| Roșu | Licopen | Roșii și produse din roșii, grapefruit, pepene verde |
| Roșu și violet | Polifenoli, antociani | Fructe de pădure, struguri, vin roșu, prune |
| Portocaliu | α și β-caroten | Morcovi, mango, dovleac plăcintar |
| Portocaliu si galben | β-criptoxantină, flavonoide | Portocale, nectarine, papaya, piersici, pepene Cantaloupe |
| Galben și verde | Luteină, zeaxantină | Spanac, avocado, frunze de napi, pepene galben, frunze verzi |
| Verde | Sulforafan, indoli | Varză, broccoli, conopidă, verzișoare de Bruxelles |
| Alb și verde | Alil sulfiți | Ceapă, usturoi, praz, arpagic |
Recomandările Societății America de Cancer pentru prevenția cancerului
Societatea Americană de Cancer
- Adoptarea unui stil de viață activ. Adulții ar trebui să se implice în activități fizice de intensitate moderată spre viguroasă, pentru cel puțin 30 de minute, pe lângă activitățile obișnuite, de 5 sau mai multe ori pe săptămână și încă 45-60 de minute de activitate fizică planificată cel puțin 5 zile pe săptămână.
- Atingerea și menținerea unei greutăți corporale sănătoase de-a lungul vieții.
- Consumarea unei varietăți de alimente sănătoase și colorate, în special de origine vegetală.
- Limitarea consumului de alcool.
Evaluarea simptomelor cancerului într-un stadiu timpuriu este de o importanță critică pentru eficiența tratamentului și a ratei de supraviețuire. Tabelul de mai jos rezumă simptomele sistemice și constituționale ale cancerului și ale cancerului cu metastaze. Multe dintre simptomele cancerului descoperit timpuriu sau în faza de metastaze afectează capacitatea individului de ingestie, digestie și absorbție. Conform Societății Americane de Cancer (SAC), semnele și simptomele de alarmă timpurii ale cancerului sunt descrise:
- Modificarea inexplicabilă a tranzitului intestinal
- Leziuni care nu se vindecă
- Sângerări neobișnuite
- Noduli sau modificări ale pielii
- Dificultate de a înghiții, mesteca sau ingera
- Tuse seacă sau răgușeală persistentă
- Scădere neintenționată de greutate.
Simptomele cancerului:
- Anorexie
- Oboseală
- Pierdere ponderală
- Febră
- Transpirație
- Anemie
Semnele și simptomele cancerului metastatic
- Durere
- Inflamația ganglionilor limfatici sau creșterea în volum a organelor
- Tuse cu sau fără hemoptizie
- Durere osoasă cu sau fără fracturi
- Simptome neurologice
Dietoterapia în cancer
Evaluarea și screeningul nutrițional
Specialiștii în nutriție și dietetică, evaluează nevoile energetice ale pacientului, riscul de malnutriție la momentul diagnosticării și îl monitorizează pe toata durata tratamentului și a recuperării. Evaluarea nutrițională include: istoricul alimentar, aportul alimentar, greutatea actuală, IMC, simptome, boli curente, stresul metabolic. Evaluarea detaliată este importantă pentru obținerea mai multor informații și identificarea problemelor alimentare. Este necesară evaluarea apetitului, simptomelor neplăcute și a analizelor de laborator. De asemenea, procentul de grăsime, masă musculară și apă poate da indicii valoroase, precum riscul de progresie a bolii. Dieteticianul face parte din echipa medicală pluridisciplinară, aducând un aport valoros în tratamentul în cancer.
Necesarul energetic
Determinarea necesarului energetic este vitală pentru a-i ajuta pe pacienți să-și mențină greutatea actuală și să prevină scaderea în greutate asociată cu cancerul. Următorul tabel, 6, rezumă necesarul energetic estimativ la pacienții cu cancer. Pentru ca dieteticianul să se asigure că un necesar energetic adecvat îi este furnizat pacientului, se ia în considerare mai mulți factori: diagnosticul individual, prezența altor boli, scopul tratamentului (curativ, de control sau paliativ) tratamentul folosit (intervenție chirurgicală, chimioterapie, bioterapie sau terapia cu radiații), prezența febrei sau statusului infecțios și a altor complicații metabolice.
Necesarul energetic estimativ pentru pacienții cu cancer
| Condiție | Necesar energetic (kcal/kg/zi) |
| Cancer, deficite nutriționale, | 30-40 |
| Cancer, normometabolic | 25-30 |
| Cancer, hipermetabolic, stres | 35 |
| Transplant celule stem hematopoetice | 30-35 |
| Sepsis | 25-30 |
| Obezitate | 21-21 |
Necesarul proteic
Necesarul proteic al individului este crescut în perioade de stres și boală. Acest lucru este necesar pentru refacerea țesuturilor afectate de tratamentul în cancer și pentru a menține un sistem imunitar sănătos. Un aport caloric adecvat trebuie să fie asigurat, deoarece în caz contrar organismul se va folosi de masa musculară ca și sursă de combustibil. Atunci când determină necesarul proteic, dieteticienii trebuie să ia în considerare gradul de malnutriție, stadiul bolii, nivelul de stres și abilitatea de a metaboliza și folosi proteinele. De exemplu, un pacient cu cancer, care a suferit un transplant de celule stem hematopoetice, poate să aibă un necesar proteic de 1,5-2 g/kg corp/zi. Un pacient în condiții de stres fiziologic sever, necesită 1,5-2,5 g/ kg corp/zi. Necesarul proteic zilnic, trebuie calculat folosind greutatea corporală actuală.
Strategii de intervenție nutrițională la pacienții cu cancer
Uneori chiar înainte de diagnosticare și apoi pe toată durata tratamentului în cancer, indivizii pot raporta anorexie, sațietate precoce și consum alimentar scăzut. Alterările gustului și mirosului reprezintă simptome comune de asemenea. Alterările gustului pot fi asociate cu boala însăși, anumiți agenți chimioterapici, terapia cu radiații sau chirurgia capului și gâtului.
Aversiunile alimentare induse de chimioterapie au fost raportate atât la adulți, cât și la copii. Pacienții pot dezvolta un simț olfactiv intensificat care poate duce la sensibilitatea de a face față mirosurilor la prepararea alimentelor și aversiuni la alte produse precum săpunurile și parfumurile. La unii pacienți alterarea gustului și mirosului poate continua chiar și după încheierea tratamentului, contribuind la scăderea apetitului și astfel scăderea ponderală. Aceste simptome sunt prevalente la aproximativ 86% dintre pacienții cu cancer.
Un diagnostic secundar comun la pacienții cu cancer avansat este malnutriția. Acest sindrom numit cașexie în cancer este caracterizat prin pierdere ponderală, anorexie, slăbiciune generalizată, imunosupresie, alterarea ratei metabolismului bazal și modificări ale metabolismului energetic și hidroelectolitic. Se poate observa de asemenea scăderea țesutului adipos, care este corelată cu o rată crescută a lipolizei, mai degrabă decât scăderea lipogenezei.
Pacienții la momentul diagnosticului de cancer mamar sau hematologic rareori prezintă scădere ponderală semnificativă, în timp ce pacienții cu cancer pulmonar, esofagian, cerebral sau faringian deseori prezintă scădere ponderală substanțială. Cașexia în cancer este cauzată parțial de citochine (agenți imuno-modulatori) produși de cancerul însuși sau de sistemul imunitar ca răspuns la cancer. Citochinele pot produce schimbări metabolice și produși secundari, schimbări similare celor din inflamație. Citochinele proinflamatorii includ factorul de necroză tumorală TNF-α și TNF-β, interleuchina-1, interleuchina-6 și interferon-α. Șansele de cașexie în cancer deseori cresc pe măsură ce avansează boala.
Pentru a preveni pierderea ponderală se recomandă mese sau gustări mici și frecvente cu densitate calorică crescută. De asemenea, alegerea alimentelor bogate în proteine cu valoare biologică crescută și calorii. În plus, folosirea suplimentelor proteice pot preveni scăderea masei musculare. Păstrarea la îndemână a alimentelor cu densitate calorică crescută și consumarea frecventă de gustări reprezintă o altă strategie valoroasă.
În cazul anorexiei la pacienții cu apetit scăzut se recomandă servirea meselor și gustărilor într-o atmosferă plăcută, păstrarea la îndemână a alimentelor cu densitate calorică crescută și recuperarea lipsei aportului caloric în momentele în care se simt cel mai bine, alături de încercarea de a se menține cât mai activi posibili.
Greața și vărsăturile induse de chimioterapie reprezintă efecte adverse comune care apar în primele 24 de ore după tratament, în mod acut sau cu un efect întârziat la 1 pănă la 4 zile după tratament. Sunt necesare diferite intervenții terapeutice, care pot fi de ordin medical sau nutrițional.
Strategiile de combatere a senzației de greață și a vărsăturilor este de dorit ca pacienții să evite alimente bogate în grăsimi, condimentate, foarte dulci sau cu mirosuri puternice și să consume alimente moi, ușor de mestecat în zilele în care este programat tratamentul. În ceea ce privește lichidele, se recomandă consumarea de lichide reci sau la temperatura camerei în cantități mici cu înghițituri mici.
Diareea este un efect secundar comun, rezultat în urma administrării anumitor agenți chimioterapici. Dacă nu este ținută sub control, poate duce la depleția fluidelor și electroliților, malnutriție și chiar spitalizare. Mucoasa intestinală și procesele digestive pot fi afectate, astfel alterând digestia și absorbția la un anumit nivel. Metabolismul proteic, energetic și al vitaminelor poate fi influențat. Numărul total al leucocitelor poate fi scăzut după administrarea chimioterapiei, dar nu reflectă statusul nutrițional.
Intervenția nutrițională în diaree vizează creșterea consumului de lichide, precum: apă, sucuri, supă de carne sau legume, băuturi sportive, evitarea alcoolului a cafeinei și a îndulcitorilor alcoolici precum, manitolul, xilitolul și sorbitulul, deoarece stimulează motilitatea tractului gastro-intestinal, scăderea aportului de alimente bogate în fibre, cum ar fi nucile, cerealele integrale, fructele și legumele crude și înlocuirea acestora cu compot, paste sau orez alb, care sunt ușor de digerat. Se recomandă ca pacienții care experimentează diareea ca efect secundar al tratamentului chimioterapic, nu ar trebui sa reia tratamentul până când acest simptom nu va fi dispărut de 48 de ore.
Constipația reprezintă un alt simptom des întâlnit la pacienții cu cancer. În acest caz, dieteticienii recomandă creșterea consumului de alimente bogate în fibre precum cerealele integrale, fructele și legumele proaspete și gătite, în special cele cu pieliță și semințe, fructe uscate, leguminoase și nuci, creșterea aportului de lichide pentru a îmbunătății mobilitatea tractului gastro intestinal, stabilirea acelorași intervale orale pentru mese și gustări și creșterea activității fizice, dacă este posibil.
Pentru a combate oboseală este importantă consumarea unor alimente ușor de preparat și mestecat, păstrarea gustărilor hipercalorice la îndemână și servirea lor frecventă, consumarea suficientor lichide pentru a ajuta motilitatea gastro intestinală și menținerea unui stil de viață activ pe cât posibil.
Mucozita orală este un simptom fecvent asociat cu chimioterapia și poate fi combătut prin evitarea consumului de alcool, citrice, cofeina, roșii, oțet, ardei iuți, alimente cu textură dură și consumarea unor alimente moi cu sosuri, dresinguri la temperatura camerei sau răcite și menținerea unei igiene orale corectă (clătirea frecventă a gurii, spălatul pe dinți). Faringita poate fi ameliorată folosind aceleași strategii ca și în cazul mucozitei orale.
În cazul neutropeniei igiena corectă prezintă abordarea principală. Se recomandă spălarea frecventă a mâinilor, menținerea suprafețelor din bucătărie și a ustensilelor de gătit curate, spălarea tuturor fructelor și legumelor proaspete, evitarea produselor animale crude sau insuficient gătite, precum carnea roșie, vânatul, carnea de porc, carnea de pasăre, ouăle, peștele.
Menținerea unei igiene orale corecte, folosirea ustensilelor din plastic dacă există aversiune față de gustul metalic, consumarea alimentelor răcite mai degrabă decât calde, a marinadelor și condimentelor pentru a masca gusturi greu de tolerat reprezintă strategii în ameliorarea gustului și mirosului alterat.
Xerostomia (secreție insuficientă de salivă) poate fi ameliorată dacă se menține o igienă orală corectă, se consumă lichide suficiente de-a lungul zilei pentru a menține cavitatea bucală umedă, se consumă alimente moi cu extra sosuri, dressinguri și alimente tartinabile, pentru a stimula secreție de salivă.
Activitatea fizică este o parte importantă în îmbunătățirea calității vieții pe toată durata tratamentului. Specialiștii în nutriție trebuie să insiste ca pacientul să reînceapă sau continue un stil de viață activ zilnic. Recuperarea după tratament necesită activitate fizică pentru refacerea masei musculare, recăpătarea energiei, flexibilității și puterii, ajutând la reducerea simptomelor precum stresul, anxietatea și chiar depresia. Activitatea fizică și exercițiile fizice pot fi folositoare în creșterea sistemului imunitar. Cu toate acestea, înainte de a participa la orice fel de program de activitate fizică, pacienții trebuie sfătuiți să treacă printr-o evaluare prealabilă realizată de profesioniști calificați care le pot face un plan de activitate fizică personalizat. Studiile observaționale au raportat o legătură între supraviețuire și exercițiu fizic în cazul supraviețuitorilor cu cancer de prostată, colorectal și mamar. În populația generală un minimum de 2,5 ore pe săptămână de activitate fizică, de intensitate moderată a redus cu un procent semnificativ de 13% rata de mortalitate în cancer. Un efect sporit protectiv s-a constatat la supraviețuitorii de cancer, care au efectuat activitate fizică 15 ore/săptămână post diagnostic comparativ cu cei care au efectuat activitate fizică pre-diagnostic, având un risc scăzut cu 35%, față de 21% la grupul prediagnostic.
Multiple studii observaționale au demonstrat că pacientele cu cancer mamar, care au realizat activitatea fizică moderată după diagnostic au avut un prognostic semnificativ mai bun, comparativ cu cele mai puțin active. S-a observat o reducere între 30-50% a mortalității la femeile care aveau activitate fizică regulată. Într-un studiu de tip cohortă, 2.987 de femei, diagnosticate cu cancer mamar, stadiul I-IIIa, a demonstrat că la 96 de luni la control, pacienții care erau mai activ, cu cel puțin 9 ore de activitate fizică pe săptămână, echivalentul mersului pe jos cu intensitate medie pentru 3 ore pe săptămână, au avut un risc cu 50% mai scăzut de recurență și mortalitate în cancerul mamar decât femeile, care erau sedentare, implicate în mai puțin de o oră de activitate fizică recreațională moderată pe săptămână.
Impactul activității fizice în prognosticul cancerului mamar s-a demonstrat a îmbunătății calitatea vieții, imaginea corporală, greutatea corporală, compoziția corporală, rezistența la efort fizic, a reduce anxietatea, depresia și oboseală. Cu toate că nu există un consens clar în ceea ce privește cea mai benefică formă de activitate fizică, beneficiile au fost observate la o varietate de exerciții fizice și siguranța desfășurării unor exerciții fizice de intensitate moderată la supraviețuitorii cu cancer mamar a fost demonstrată.
În cazul cancerului colorectal s-a demonstrat că un nivel crescut de activitate fizică poate reduce mortalitatea, nivelul de oboseală și îmbunătăți calitatea vieții și statusul funcțional. Un nivel crescut de activitate fizică după diagnostic a fost asociat cu un risc semnificativ scăzut de mortalitate la pacienții cu cancer colorectal, între 43-61%, într-un review, care a inclus 6 studii la supraviețuitorii de cancer colorectal.
Într-un studiu în care au fost implicați 1.455 de pacienți cu cancer de prostată, bărbații care mergeau pe jos timp de cel puțin 3 ore pe săptămână cu o intensitate moderat-activă, au avut un risc cu 57% mai scăzut de progresie comparativ cu cei care mergeau pe jos mai puțin de 3 ore pe săptămână cu o intensitate ușoară. Într-un alt studiu care a evaluat prognosticul pacienților corelat cu activitatea fizică, pacienții cu cancer de prostată, care mergeau pe jos cel puțin 90 de minute pe săptămână cu o intensitate moderat-activă, aveau un risc de mortalitate mai scăzut cu 46% comparativ cu pacienții, care mergeau pe jos mai puțin sau cu o intensitate scăzută.
Bibliografie
https://www.wcrf.org/preventing-cancer/cancer-statistics/global-cancer-data-by-country/
Krause’s Food & The Nutrition Care Process 14th edition – L. Kathleen Mahan, Janice L. Raymond – Elsevier
